Caut lumina acolo unde becurile s-au ars într-o joi cu zăpadă multă,
Tocurile roșii erau prea înalte pentru vertebrele mele strâmbe
De la înclinat spre mine sau spre voi.
Totuși șuruburile se înfig în alb ca unghiile mele în carnea ta,
Când mă mai minți puțin că afară s-au aprins becuri, ochi
Și inimi.