-Bine ai venit!Nu te așeza.Nu o să iți placă...
-De asta toată lumea pleacă?
-Nu.Încă nu au dat de plagă, deci nu au putut să ințeleagă.

-Iar eu oare voi putea?
-Depinde doar de starea dumneata...
-Mi se pare simplu și banal.
-Atunci ești doar un om normal...

-Și nu e bine cum sunt?
-Nu-ți pot spune precis fiindcă la suflet sunt cusut.
-Ați pățit ceva?Pare a fi crunt...
-E ceva normal, e un lucru marunt.

-Să mă scuzați că întreb : suntem gata?
-Nu.Trebuie tu să faci rocada.
-Rocada?Dar nu avem nici tablă de șah...Cum să fac rocada?
-Avem!Avem!Lumea noastră e dovada!

-Nu înțeleg exact ce vreți să spuneți, puteți fi mai explicit?
-Totul e așa de simplu, încât vine implicit...
-E vorba de individ?
-E vorba de geniu, societate și individ...

-Totul mi se pare nul, parcă sunt pierdut in vid.
-Exact!Acest "tot" în mințile noastre valorează nimic...
-Totul e in ceață, nimic nu-mi pare lucid.
-Asta te face fericit?

-Poate că da, poate că nu.Nu mai ințeleg nimic...
-Începi să-mi placi, gândești acum mai diferit.
-La început cum păream?Și dumneata ești cetățean.
-E o diferență dintre mine și un pământean...

-Sunteți cumva un diavol?Eu nu prea cred.Îmi puteți explica?
-E simplu.Tu trăiești in lumea lor, iar Eu in lumea mea.
-Faci și dumneata parte din ea.
-Greșit!Gandirea lor e ca a ta...

-Ce e greșit?Spuneți cumva că-s prost?
-Ai înțeles greșit.Tu ai cumva vreun rost?
-Desigur!Să trăiesc cât mai frumos.
-Iar lucrul acesta are cel mai jalnic cost...

-De ce?Nu e bine să trăiești decent?
-Viața frumoasă te costă un cent...Viața frumoasă spiritual te costă mai mult de un moment...
-Un moment de ce?
-Un moment de sentiment perfect...

-Există ceva perfect?Mă scuzați că întreb.
-Întrebarea ta e logică în context precum un verb.
-Lăsați-mă să ințeleg : e bine cu gândirea unde merg?
-Depinde de o altă întrebare : curat sau jeg?

-Sunt confuz din nou...
-Deci faci parte din tablou!
-Ce e curat?Ce e jeg?E ceva ciudat.
-Deci nu e ceva nou...

-Despre ce e vorba?Am cam derivat de la subiect.
-Dacă asta am făcut, nu îndeplinim condiția de poet...
-Dar dumneata ești unul.Nu înțeleg...
-La vremea noastră nimeni nu a înțeles...

-Am nevoie de un sfat.
-Depinde de cât timp ai stat...
-Unde să stau?Cumva in biblioteci?
-Nu...în lagărul minții, mergând orb pe poteci.

-Gândirea nu e o cale de eliberare?
-Mintea omenească n-o s-o ințelegi.O pușcărie plină de teroare...
-Ce vorbe urâte și macabre, domnule!
-Așa de urâte, dar așa de avedărate...

-Păi sunteți om...la fel ca noi toți...
-Greșit!Eu nu trăiesc printre criminali și hoți...
-Dar nu toți sunt așa, pot să jur pe cuvânt.
-La început nu, dar toți deveniți pe rând...

-Dar eu nu sunt la fel!
-Asta e ce crezi?Ai tu vreun țel?
-Un țel are orișicare, desigur că am!
-Te contrazic amar...Încă nu ai prins elan...

-Domnule, plouă!Uitați-vă pe geam!
-Ce crezi despre ploaie?Îți dă elan?
-Mă face să simt că trăiesc!
-Păcat de elan...

-Ploaia e un blestem, nicidecum un dar...
-De ce?Pentru că vă face trist?
-Văd că ai un har, dar pare omenesc...
-Am înțeles!Ploaia e ceva grotesc...

-Crezi asta fiindcă asta cred și eu?Crezi cumva in Dumnezeu?
-Cred asta de cuviință, și am un singur Dumnezeu!
-Ce păcat...eu sunt ateu, iar prin faptul acesta am ajuns la apogeu...
-Uitați!Dumnezeu ne-a dat un curcubeu!

-Cât e ceasul?
-E cinci, domnule, e cinci ceasul.
-Ce repede a trecut timpul, parc-am stat în spate precum arcașul...
-De ce în spate?De ce un arcaș?

-Cine stă in spate mereu?
-Omul retras, domnule!
-Dar stă mereu?Față de cine?De creație sau de zeu?
-Stă mereu.Față de tot ce e ușor, fiindcă el acceptă tot ce-i greu.

-Bravo!Ai invățat rapid!
-Mulțumesc!Sunteți cumva mâhnit?
-Nicidecum.Doar scârbit...
-Din cauza cuvintelor ce am rostit?

-Nicidecum!Tu, tinere, nu ești pe drumul bun...
-Vă place viziunea mea, domnule?Acum pare că mi-am luminat gândirea!
-Of...Iarăși te-ai pierdut cu firea...
-De ce?Mi-e greșită gândirea?

-Nu e greșit cum gândești...
-Atunci?Ce e?V-am supărat?
-Nu.Doar de supărare vorbești...
-Vă rog să mă scuzați!V-am arătat ce am creat?

-Ai creat?Cum?De ce?
-ÃŽmi place!Asta fac de obicei.
-Obicei?De obicei ești tras pe sfori...nu încerca să te omori...
-E doar artă.Cum poți să mori?

-Nu înțelegi...este o altfel de moarte...
-Cum adică?Altfel de moarte?Ce ascundeți?Ce vă roade?
-E vorba de scris.Ai scris până acum vreo carte?
-Nu dar asta voi face mai departe!

-Nu!Să stai departe!!!Mai bine mut si neînțeles decât spintecat pentru un text...
-Spintecat?Nimeni nu o va face!
-Atât de tânăr, spiritu-ți rage...
-E ceva normal?

-E ceva ce nu vei putea face...
-De ce?Ce e greșit?
-E greșit ce ai învățat.
-Dar ce am învățat?

-Să nu te lași influențat.
-Cât e ceasul?
-E șapte, domnule, e șapte ceasul.
-Ce repede a trecut timpul, parcă am stat în spate precum un melc...atât de lent...atât de repde...

-Ce semnifică tabloul de pe perete?
-Răspunde-mi la o întrebare : ce a trecut?
-Au trecut patru ore, timpul parcă e rupt...
-Ce a trecut mai exact?

-Timpul, domnule.Timpul a trecut de parcă a zburat.
-Ai găsit răspunsul la propria ta întrebare.
-Și care e acela, dacă nu e cu supărare?
-Tabloul a fost făcut de un pictor, de un artist, ce a mers pe o cărare.

-Ce fel de cărare?
-Ca să poată crea, s-a pus singur între bare.
-Ãsta e chinul?Oare artistul doarme?
-Nu e un har...nici un dar...un coșmar plin de oroare...
Însă exista un avantaj : îți formezi cea mai pură formă de onoare

-În fața lor rămâi pe picioare.
-Și daca e doar o simulare?
-Atunci trebuie sa cazi...e cea mai buna favoare.
-Oare?

-Tu crezi altceva?Spune, nu te sfii.
-Domnule, unii încep din joacă, sunt doar niște copii.
-Da, dar niciodată nu poți știi daca sunt originali sau copii...
-Într-adevăr, atunci sunt egali cu robii.

-Greșit!Un rob e loial și muncește.
-Și dacă greșește?Devine capital...
-Poate scăpa dacă e nevinovat si matinal.
-E ceva destul de ireal.

-Domnule.E un da sau un nu?
-Depinde doar de ce decizie iei tu...
-O sa reușesc!Am luat totul in calcul!
-Ah...văd...e sumbru...deci și ție îți place ștreangul...