de dragul apusului calm
ai pus carnea la loc și ai zis
o voi pecetlui cu numele tău - chemare la dragoste.

încrezătoare că iubirea își va retrage săgețile
arămii
de pe spate îmi decupai
mângâierile - nervurile unei flori
mirate ca în fața unei minuni.

prea multe vieți fără cărbuni aprinși în patul străinelor
m-au convins că nopțile au prețul lor.

ți-am purtat iubirea ca pe moartea mea prețioasă
până otrava intrase în piele
scufundarea noastră lăsase un deget uriaș
pe suprafața oceanului.

un înger al cărui nume nu-l cunoșteam
zbura în direcția lunii:
nu luați nimic de la vii.

după cum țineam minte
nu făcusem niciodată ceva să se-ntâmple.

frica și alte o mie de emoții ale lumii luaseră loc
pe un munte
de jad
vrăjit
scriam în pielea femeilor
nepăstrate destul
acest poem îndepărtat al iubirii

iată ce nu m-ar elibera niciodată.