îi construiesc credinței încă un tronson
catapetesme de lumini îmbracă altarul
anihilez remușcarea ca pe un frison
și beau agheasmă ca să-mi sting jarul.

aprind o lumânare în liniște mă rog
și stau îngenunchiată lângă icoană
consum rugăciunea ca pe un drog
sevele raiului strâng pe coloană.

aștept nerăbdătoare a primăverii zână
să reânvie-n arbori muguri ce au murit
azi Maica Dumnezeie mă ține de mână
vreau să dea viață visului pustiit.

euforia în suflet aș vrea să rămână
sa fie călăuză pe drumul vestit.