Mi-e dor de mine și de noi
când desenam prințese pe foi.
Mi-e dor de pașii tăi prin noroi,
mi-e dor de amândoi și de ploi.

Mi-e dor de atâția oameni,
mi-e dor de-asemeni
de visele noastre neterminate,
mereu în zori imaginate.

Aș vrea să schimb cuvântul dor.
să-i spun mai bine, ador.
Un simplu “a” în fața lui dor.
ce sentiment cuceritor…

Mi-e dor de atâtea secunde
pe care le-am împărtit la doi,
în prima secundă vorbeam eu,
apoi citeam pe buzele tale
ocupate cu buzele mele…ador.


Alin Zamfir