Avem Carpați și mare,
Podișuri și câmpii:
O țară minunată
Și fluvii de prostii.

Aveam păduri pe coaste
Și grâne pe ogor,
Acum avem doar cioturi
Și iarbă pe răzor.

Aveam conducători
Ce drepți stăteau în față,
Acum avem doar „lideri”
Ce râd pe sub mustață.

Aveam respect pe lume,
Respect pentru vecini,
Acum avem doar fițe
Și ne cam dăm ‚străini’,

Străini ce-au fost afară
Și nu mai știu română,
Că au lucrat departe
Un an sau chiar o lună.

Și noi am fost odată
Ce nu mai suntem azi.
Atunci ce putem cere
De la niște bieți brazi?!

Al căror rol pe lume
Este să crească înalți,
Pe când al nostru este
Să ne avem ca frați.

Căci frații nu se-njură,
Nu se lovesc în spate,
Ci merg mână în mână
’nainte spre dreptate.