Ne apropiem de sărbători
în ritm de strigăt cadențat
și timpurile ne transmit fiori
pe timpul ăsta înghețat.
Lumina-n felinare pâlpâie mocnit
pe străzile încinse-n vâlvătaie
și doar iluzia locului nemărginit
ne ține-acuma în odaie.
Se-aude frigul la ferești
amplificat de vântul care bate
și ceasul îmi trimite vești
despre bătaia inimii stigmate.
Fuiorul timpului se-nvârte
în cercul zilelor trecute,
când moșul pătrundea în curte
cu nerăbdarea viselor pierdute.
Magia fericirii de decembrie
ne răscolește ne-ncetat
și zilele făr' de simbrie,
când râsul nu era forțat.
Plimbări cu sania-n zăpadă
sunt tot mai rare de pe-acum,
căci caii drumul n-o să-l vadă
și câinii urlă către scrum.
Spre târguri de Crăciun ne-ndrumă pașii,
al nostru gând plecat de-acasă,
dar atmosfera și vrăjmașii
așteaptă liniștiți cu sabia scoasă.
Copii am fost și vom fi pururi
pe linia vieții fără de hotar,
acum, avem doar vise aruncate-n ciururi
și un miraj de care nu avem habar.
Rămânem azi, doar cu privirea obosită
către mirajul iernii de afară,
căci mintea nu creează odihnită
și se sucombă-n prag de seară.
Adio, clinchet mic de zurgălăi!
Adio, sanie cu dulăi!
Noi, astazi, stingem sufletu-n văpăi
și visu-n colțul mic de la odăi ...

10 decembrie 2018