Străvechea Căii Laptelui poveste
Nu are-n tâlcul ei mai blândă rază;
O constelație mai dulce este
Și Firea-n ea triumful stă să-și vază,
Mai mult ca-n stelele ce scânteiază
Pe cerul vast... O, fiică minunată,
Un strop nu pierzi – și se înapoiază
Pur lapte la izvor, hrănind un tată,
Cum sufletul, din trup, în Univers o dată.



Traducere Aurel Covaci