Să fii nevoit să mergi cu vaca la păscut,
a doua zi după ce te-a părăsit marea iubire
Să o privești cât e ziulica de lungă, cum rumegă liniștită,
sau dimpotrivă, dând iama în cocenii vecinului,
iar seara, să bei, singur, laptele călduț al disperării,
din cana personalizată cu poza voastră
la împlinirea unei luni împreună
Motanii să își împletească în jurul picioarelor tale încălțate cu cizme de cauciuc, cozile,
iar celui negru să nu-i mai dai de mâncare,
că poate din vina lui s-a dus cu altul Maricica,
după ce v-a tăiat calea când veneați de la bâlci
Să nu-ți mai ardă de nimic,
doar inima în flăcări să-ți fie
Să bei spirt la crâșma satului cu Nae a lui Tică și cu Scrobote a Liei Baciului
„ke de kkt e veatza fără tine tuh” să-i scrii mesaje la foc automat,
iar ea să nu se lase înduplecată
Să mergi seara acasă, pe trei cărări,
pe toate trei să te întâmpine mâțe negre
și nicio Maricică
„ke veatză bre ke viatză” repeți într-una
„n-ai mai murit fir-ai al dreacului” îi strigi pisoiului
Vaca să-ți rumege visele
când te trezești transpirat în iesle și nu mai știi ce ai făcut aseară
și de ce nu mai dă lapte găinili din bătătură

Să fii nevoit să mergi cu vaca la păscut și a treia zi după ce te-a părăsit marea iubire
Să vezi că, nici acum, vecinul nu și-a strâns cocenii de pe câmp
Asta trebuie să fie al dracului de greu de suportat