Călătorim înghesuiți pe scările autobuzului urban
Către destinații inutilizabile în drumurile noastre
Nu avem bilet pe lumea asta plină de controlori
Păcălim viață fiind la rândul nostru păcaliți
Alergăm, ne grăbim, fugim, suntem goniți de timp
Schimbăm tramvaiul cu metroul în stații de tranzit
Suntem toți un ciorchine de strugure ordinar
Storciți în teascul timpului pentru un vin prost
Pe care nimeni nu-l bea, uitat în beciuri reci, bun de canal
Un animal ciudat cu mii de perechi de ochii
Și nas, și gură, și urechi
Urcăm scări , coborâm cu liftul, așteptăm
Parcăm, înjurăm, iarăși așteptăm la stop
La televizor un tip ne învață să reușim în viață
Pe facebook un concurs de scuipat în sus
Facturi, rate, salarii, internet-banking
Mergem în cârciumi cu niște străini, prietenii noștri
Ne prefacem cu toții că ne interesează
De fapt nici cât negru sub unghie
În cutiile de carton avem fiecare o celulă
Ne spionează prin vizor un pensionar de armată
Trec zile, trec săptămâni, trec luni
Trec anii
Trece viață
Am ajuns să ne iubim cătușele de sârmă ghimpată
Mai ales alea din mintea noastră
Râdem în toate pozele să moară prietenii-dușmani de ciudă
Orașul e un dragon treaz veșnic cu luminile strălucitoare
Felinarele pierzaniei sunt aprinse la fiecare casă
Dacă trecerea asta e numai o parte din marele drum
Cum o să-mi scriu eu impresiile de călătorie
Merg într-o cofetărie plină cu prăjituri
Toți mănâncă lacom, se miră, plâng, râd, laudă
Își dau cu părerea, spun ce gândesc,
Iar pe mine nu mă întreabă nimeni nimic
Cam asta e