n-am crezut vreodată că
tăcerea îmi poate vorbi
atât de frumos
când se întinde între noi
aerul ia nenumărate forme de viață
cât să mă uimească
tablori transparente
potrivite ochiului
și inimii

cu gândul
scriu pe tăcerea aceasta blândă
bilete scurte
trimit în arpegii aerul delirant
spre tine
o cavalcadă de pegași
evident
în toate aceste înfățișări
pe care doar eu le recunosc
ești tu