Mă aflu la marginea unui gând,
pregătit de aruncare,
perfidă emoție încântătoare,
când și când mai îmbietoare...

Oare?

ÃŽnfioare,
încleștare,
cugetare,
o dulce sărutare,
ardoare pătrunzătoare...
ezitare,
dezolare,
renunțare.

Un vis anost,
lăuntric,
în jos,
coșmar,
chiar grețos,
ajuns la os,
o idee ce-a fost.

O trăire consumată,
pe o idilă afundată,
ce rost mai are,
oare?