În existențe-i murmur de sclavie

ce-n piept de lut doar neființa-l stinge...

Iubind, pe vis un zbor mărunt ne-atinge,

de cântec păsări, nu de jar, să-nvie...

Fiind așa, din blând, etern laringe

a plânge imn de scund și colivie

la sânul tău gelos pe trândăvie

o patimă a laptelui mă ninge...

Sub Luntre e o apă putrezită,

lumini de viață-ndrumă pe Vâslaș

sortiților, la Vamă ce ezită...

Zideam ca de crepuscular sălaș

în Muntele Sisif și-i auzită

chemarea noastră-n raiul uriaș...