și vină, deci
primăvara
alunge frigul din cuvinte

nu pretind
dar mi-ar plăcea
ca măcar o secundă
din ziua asta
să te învelești cu surâsul meu timid -
în el se ascunde frica
să nu te rănească
să nu te nimerească
la vremea când
nu-ți pasă de nimic
fiind îndrăgostită în secret
de o himeră

nu pretind dar aș vrea
să fi observat că eu am fost acela care
pe gerul năprasnic
îți făcea pârtie prin zăpada
rătăcirilor -
oarbă căutai primăvara -
și am tras de ea în jug până aici
pentru tine, iat-o!

poate că nici nu ai nevoie
dar mi-ar plăcea
să lași mugurii aceștia
din cuvintele mele nepricepute
ca o certitudine
iminentei înfloriri

puteam să-ți fi scris o poezie de dragoste
sau în secret să te privesc înfofolită
pe trotuarele spre … niciunde
puteam să-ți fi aprins focuri de tabără
din pas în pas
puteam să te fi răpit
și să te fi dus la poluri fiindcă doar așa
ai putea înțelege că
nicăieri nu-i mai frig
ca între un bărbat și o femeie
care se iubesc dar
nu se cunosc

și vină deci, cu orice preț
primăvara
cu riscul ca tu
să îmbraci totuși surâsul meu
pentru un altul