Iată ai zilei orbi cum stau de veghe în pădure,
așteptând apăsătorul întuneric ca să-i lumineze
pe cei ce zac întinși pe metereze –
ce țipăt crunt!

Iată al nopții banchet mișel înfățișând o taină,
spurcat bastard născut în viață, fără viață,
la care mulți chemați cad vinovată pradă –
unde v-ați dus…

*

Iată prădătorul ce-și cunoaște prada –
nătânga făptură dedată la concesii.
El întinde mâna arătând factura:
„Trebuie s-achiți prețul pe iluzii”.