a mai trecut o zi
nu o pot opri cu mâinile goale
mai vine o zi jucându-se din nou dorinţe
cu acelaşi eu
nu cu aceeaşi ea – e unica fugară
prezent absent

pașii cuvintelor îmi sunt prieteni pe urmele luminii
o călătorie în picioare ce urcă în spirală
respirând fructul din seară
ce reţine doar o umbră dintr-o fotografie vie
în carul meu de timp
posibil târziu
probabil prea devreme – poetul poezie

mi-e dor de culoarea timpului topit
îmi colind anii desenând fapte din decizii
şi ce găsesc?
din când în când pe mine
în vorbirea fără sunet a cuvântului
prezentul prezent

m-am tot căutat meleag de linişte
şi m-am găsit trecător
pe prispa vârstelor opaiţ în înserări
mistuite chemări ce mă vor opri la ora dată
când lumina lumii va lăcrima
şi eu nu voi mai fi niciodată la fel
nins de cuvântul ce cade atent pe o copertă
din viitoarea carte