În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinţii de Saturn
Åži-apoi, ca orice taciturn,
Aştept o dimineaţă lină.

ÃŽn ziua zilelor mai vechi
Țineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.

Şi în secunda cea mai mare,
Care apare ÅŸi dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol şi ninsoare.

Şi-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,
Îmi voi găsi un loc firesc,
Nici pământesc şi nici ceresc
Åži-apoi voi fi ori nu voi fi...


10 septembrie 2016, Constanţa