îmi apăreai într-un nor,
aveai ochii duși
și trup de dragon alb
trecător,

îmi apărea chipul tău și în tresărirea
raiului de april,
într-un timid
amurg
cu flori de zarzăre răsărind
pe la geamuri
ca mieii într-o livadă
de sfinți

te auzeam în piatra unor fântâni
clipocinde
cum mă chemai în adâncurile tale
verzi și neîncepute