în suflet e un cer cu montură de stele
vorbesc între ele de-un anotimp sublim
când toate ființele se iubeau între ele
și nu era moarte nu era țintirim.

șoapte de iubire se scăldau în rouă
nu era suferință nu erau dezamăgiri
stoluri de lumini până în cerul nouă
se cuibăreau la îngeri în trăiri.

dansuri între raze erau gândurile lor
în izvoare curgea un elixir gustos
spectacole cu nimfe răsunau în decor
fericiri împletite dădeau vieții prinos.

în caleașcă stelară mă plimbam mereu
și toate drumurile duceau la Dumnezeu.