mi-ai decupat din suflet o seceră de argint
în fiecare noapte o spânzuri de cer
un gest reflex
în timp ce-ți iei femeia de păr și îi strecori mâna sub fustă
sau îi fugărești flămând gura
sfâșiată de țipătul unui da

mi-s palmele bătătorite
arid râde-n ele sudoarea
ce curge până-n coate
(ascuțite)
împung cu ele disperarea

cearșaful frământat geme
revarsă arse șoapte
în limbi neînțelese

mi-ai aninat inima de-un gând insalubru
luciu metalic pe singura boltă din care sorb vinul sorții
beau până cad sub masă
zorile spală gura zdrelită

în nopțile în care ceasul bântuie pe stradă
lângă felinarul drogat
un motan în călduri
zace spânzurat cu ghearele înfipte în coapsa nopții

miauuuuuu

mi-auuuu
bântuit zilele
anii legau deziluzia de ușa tribunalului

mi-auuuu
prins luna în laț dar i-au pus botniță
și-au deversat toate eclipsele în sângele meu

stau pe o șină de cer
a lumii durere

îmi leg șireturile
să pot să fugăresc deochiul
la sân
fundă roșie
iar cerul gurii îmi salivează
a morții ei de soartă!