agonia magyar v3 |
Agónia - Művészeti Műhelyek | Szabályo | Mission | Lépj kapcsolatba velün | Regisztrál | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Cikk Közösségek Pályazat Esszé Multimédia Személyese Vers Sajt? Próza _QUOTE Forgatókönyv Speciáli | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Rozsdás szárnyakkal ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Lépj kapcsolatba velün |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-05-13 | [Ezt a szöveget a következ. nyelven kell olvasni romana] |
Privirile cui mă ating?
sunt încă primăvara ta, trandafirul, și nu m-ai cunoscut; nu sunt, mărturisesc, decât primăvara ta, și nu m-ai cunoscut; și așa vor trece ani și ani, grădina va începe, încet, să înflorească, ceasurile și limbile timpului meu bat, acum, ora neagră crengile ruginesc, desprinse din pământul cu dor de apă sărată căci pentru noi nu mai sunt mări de cules și nici poame dulci. Ochii lor se închid. copacii nu ne mai privesc în grădină, ochii lor de lemn se închid; probabil, pentru noi, trandafirii nu se vor mai înroși prea mult, în luna august; ochiul pomilor se va închide peste flori și peste trupul meu care te-a așteptat prea mult. Pentru că este, mereu, trandafirul cu petala cea dulce, ca zmeura! trandafiri dansează peste grădini și în lacrimile mele ultimele. Țineam minte trandafirul acela, știam omul, împlea viața mea cu tot raiul, dar și cel mai concret pământ se închide, zâmbetele nu mai sunt pentru mine, nici caii și nici diminețile. Nici zâna așezată pe pervazul domniei tale, iubitule, care semăna cu o turturică prostuță, mălinul plin de flori mov, înflorita lui molcomă, ascunde-mă! ascunde-mă, lângă ea! parfum peste oasele tale, și-n trup, pitește-mă, așa cum ascunzi norii prea roz! îmbătarea zilei pe care am uitat-o! și concreta ceașcă cu vrajă de ziuă! sunt toate iluziile inimii, floarea; Înmiresmarea îmi fi-va, însă, regatul, regretul, căci pentru noi, nu mai sunt mări și nu mai avem ce iubi. Cu regretul meu, mă voi îmbrăca și mă voi întrista, poate prea mult până când, peste leagănul meu, întins ca un hamac, ca un regat molcom, (hamacul trandafirilor și al apelor acum sălcii) până fi-va așa: lunile de pe cer vor învăța cum să râdă fericirile colinelor foarte verzi sărutările rozelor ți se vor așeza ușor ca niște aripi de fluture peste umeri și peste urmele pe care le-ai lăsat, neiubind Peste cămașa ta se va depune atunci, încet, vraja dragostei și parfumul, mă vei răni din nou foarte dulce, și te voi răni, la rândul meu, cu ciudă pe timp și pe rugină luna noastră trandafirie se va așeza, din nou, către răsărit până atunci, e negru la mine pe palmă, ca și cum m-aș fi pătat cu un rug întreg de frăguțe.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Az irodalom, kultúra és vers háza. Írj és élvezd a cikkeket, esszéket, prózát, klasszihus verseket és versenyeket | ![]() | |||||||
![]() |
Az oldalakon megjelent bármely anyag közlése engedélyünk nélkül, tilos.
Copyright 1999-2003. Agonia.Ne
E-mail | Publikálási és bizalmassági politik