Nenume-n lacrimi, tristă-n sare vamă
Și dulce la atingere-a păcate
Misterele au veacuri dezbrăcate
Și racla iar ființa noastră cheamă.

Erau scrisori spre tine și-n erate
Strigam venirea ta sub stropi de teamă;
Aici absența-i liniște infamă
Și rugăciunea mi-e-n singurătate.

Portița către Raiului grădină
ÃŽn miezul duhului mi s-a deschis...

Te-aștept, dar mi-este straja anodină...!

Din zări apari cu mâine-n ieri ucis,
Ci azi e templu-n rară rădăcină
A tot ce stă-n corola noastră scris...