duc cu bătrânețea îndelungată luptă
Golgota mântuirii trebuie să o urc
înaintez cu greu pe panta abruptă
emoții sentimente adesea le încurc.

mi-ar trebui aripi ca a Păsării Phoenix
să zbor peste cascada cu repezi șuvoaie
pe-o scară a credinței creată din onix
să urc știind că nu se înconvoaie.

gânduri albastre azvârl către soare
îmi înveselește timpul cu lumini vorbitoare
atunci când de durere o emoție moare
o ascund pioasă în raza-i zâmbitoare.

slăvesc dumnezeirea lui Iisus Hristos
m-a ridicat de-atâtea ori de jos.