nu te știam
nici pe mine alb nu mă țineam în gaică prea bine
pândit de-o eră glaciară
îngenuncheam în rugă și așteptam
smerit
o erupție de pupile

virusat de îndoieli mult prea sulfurice
nu-mi arăt rana
unor ochi cu pleoape de piatră
frecvența fricii e modificată de lună înainte de-a otrăvi
sângele vieții
cu ispite

clandestin
vroiam să cunosc itinerarul sorții
înscris în aortă solară cu pulsații de vânturi
însetarea băubilă în pocale de carne
friabile

tot ce cheamă și cade prea aproape de axa blestemului
halo de ger
binecuvântarea cunoașterii ne tatuează respirul

la ieșirea din pupă
să nu ne facem casă în bulboană