și totuși diminețile îmi oferă întotdeauna
o gamă largă de plăceri
scrisul în care te îndesesc cu ciudă
și convingere că asta e tot
de ce am nevoie pentru orgoliu și capriciu

troleibuzul în care oamenii vii
vorbesc despre lucruri obișnuite
oarecum ciudate pentru lumea mea singură
în care ești intrus
teroare și satisfacție
mă lasă obosit la delice d’ange*

micul dejun îmi trezește o stare
de bucurie improprie – cînd eram copil
credeam că Dumnezeu are o burtă imensă
și într-o bună zi ne va mînca pe toți

și atunci cîntecul lui de fericire
s-ar fi așezat în trupul meu cu toată pacea



*cafenea