fecioarele timpului cu blonde cosițe
s-au prins la horă cu flăcăi voinici
la rascuci de vreme frumoase troițe
adună în memorii rugi de Duminici.

în iarba cosită strânsă în căpițe
am lăsat amprenta pașilor mei
murgi nărăvași aleargă pe ulițe
pline de parfum de la flori de tei.

în satul de poveste cuprind fericiri
prieteni prețioși mă alintă cu vorbe
ferește Doamne lumea de nenorociri
pământul însetat iubiri să absorbe.

la izvoarele sfinte se umplu ulcioare
când roua zorilor dezmorțește picioare.