timpul meu e un autovehicul
cu motor pe lacrimi
din când în când
îi verific vâscozitatea
între degete
precum
nisipul gâtul clepsidrei
ca să-mi pot căra umbra
uneori trecem unul prin celălalt
până la dizolvare
lichidul nu are vâscozitatea zilei
și nu permite nicio trecere înspre mâine

știu doar că
ultima picătură
îmi va contura chipul
pe nisipul dinspre răsărit