Comentariile membrilor
Vizionări: 2203
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ de-aÈ™ inversa cifrele vârstei, aÈ™ fi 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-06-21 | | 1. Plouă... cad caisele-n livadă... un copil aruncă lumini albastre în port te caut catargele sunt cruci mișcătoare miroși a țărm şi-a dragoste un violonist cântă între ziduri tu plătești apoi înșiri cuminte fotografii treziri şi mulţi fluturi fotografiile tale sunt alb negru m-ai țintuit la fereastră ca pe-un fluture în insectar văd stradela boschetarilor romantici îți povestesc uneori despre ei tu zâmbești ridici din umeri și întrevezi lumi n-ai avut niciodată curajul să privești în jos 2. când iubirile au înlocuit nălucirile și plăsmuirile în haina nouă s-a îmbrăcat dragostea doi copii aleargă cu zmeul strigând la ferestrele noastre azi mi-a ieşit în cale prima bufniţă am mers cu ea la salcia poetului în scorbură n-am găsit nimic ariciul fugise ceva ca o vrajă pluteşte pe ţărmul acesta înalt cărarea coborâtoare spre mare a făcut ramuri ca un arbore cu ramurile-n mare şi rădăcinile-n cer toţi fluturii de la sălcii anul acesta au nuntit aşa de frumos i-am auzit cântând pe luna plină şi când din lună n-a mai rămas decât o paranteză au făcut şi ei o noapte lungă străveziu este muntele acum în spatele lui este marea după logodna cu Infinitul începi să simți nedefinită şi plină de viață aripa gândului zborul ei neîntrerupt când s-a arătat martora iară şi-a început să crească ea luna făcuse ogradă nouă pentru casa de pe plajă 3. zestrea ta omule fă-o să fie atât cât este și încă ceva scară interioară cu multe trepte care urcă sau coboară ca tot zborul gândului să fie întotdeauna viu și apăsat pe realitatea imaginarului din care doar gura paharului este cercul perfect pe care așteaptă ea bila albastră care-n curând se va rostogoli pe linia vieții 4. de câte ori ţi se năzăresc lumi în spatele limanurilor se nasc decorul şi corul în zboruri transparente cântecul şi lătratul de câine întâmplările-s cele care sunt să fie sub umbrela albastră a cerului pe care norii alunecă picătură cu picătură la rădăcina crescută din piatră pietrele noastre de hotar fâșii de pământ între ape 5. nu pierdem nimic decât cel mult o iluzie eu și geamănul meu de când mă știu înălțăm același zmeu se aşterne blând seara mai pun câte o piatră pe scară să pot urca iară spre vară Plouă... cad frunze şi gânduri pe rând... Constanţa, Vineri, 21 iunie, 2019 (Solstiţiu de vară)
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
|
