dimineață îmi păreai mai senină
nu știam de unde să încep să te am
te jucai cu o rază de soare
de-a iubirea
te-ascundeai
după zâmbetul tău diafan

pe la amiază te-ai înfășurat în furtună
tocmai când aș fi vrut
picătură cu picătură să te beau
miroseai încă a sâmburi de piersici,
a nisipuri sărate,
a licori de pian

mai spre seară te dezbrăcai de cuvinte
mă împresurai cu tăcerea
trupului tău de mărgean
niște șoapte înroșeau obrajii tăi
și amurgul
iar un geamăt răsărea din ocean