sus pe blocul cu zece etaje
se odihnesc frumoșii pescăruși
și ei ca oamenii caută miraje
și hrană să hrănească guși.

țipetele lor se strâng în ecouri
au străbătut prin furtuni și averse
cărările vieții cu patimi și nouri
în ape sfințite amarul să și-l verse.

ei poartă sub aripi amintiri cu noi
la țărmul marii străpunși de dorințe
amprentează nisipuri aurite și moi
cu vise de sidef purtate de credințe.

rupți din poveste din zboruri compuși
sunt chemările mării sublimi pescăruși.