(Lui Ion Cațaveica)


Ce vină secera are?!
Èšin minte cum, dedemult,
Mama, ca pe-un copil,
În bucăți vechi de pânză
Cu dragoste o învelea.
Nu dânșii, nu ei noi
Cu ea spre țărani
Ne plecam!
Ce vină are ciocanul?!
Èšin minte cum, dedemult,
Tata, ca unui câine bătrân,
O căsuța de lemn i-a făcut.
Nu dânșii, nu ei noi
Fierul cu el am bătut!
Ce vină au stelele
Deasupra noastră arzând,
Stelele care
În ochii îndrăgostiților
Se oglindesc?!
Nu dânșii, nu ei Domnul
Le-a semănat pe cer!
Ce vină au hainele noastre
Încărcate de malul fântânii
Pe care afară îl aruncăm?!