cum să hrănești demonii / cum să-i înfrunți/ să atingi acel echilibru
care nu-ți dă voie la balans / la început au fost mulți care nu au supraviețuit
ca și cum ai da drumul la sute de porumbei în ninsoare/

și toti s-au prefăcut în praf / acum mergi

drept printr-un deșert

cauți o oază / dar acolo demonii vor prinde viață din nou

odată cu lăsarea serii visele tale vor deveni sălașul lor/ așa am trecut eu prin viața aceasta până acum

ascunzându-mă

căutând

mâna ta îndreptată către mâna mea

ca două telegondole care se izbesc /

drum lin porumbeilor arși de soare

înfruntând furtuna

cum să te hrănești altfel pe tine / cea căzută în praf în noroi fără să te poți numi târfă
pentru că nu stai pe marginea drumurilor

ci stai chiar în mijlocul lor așteptând acea pală de vânt care să te
încline într-o parte sau în alta

de-a lungul liniei continue pe care nu ai voie să o depășești.