îmi aşez timid bătăile inimii pe tâmplele lor
şi-i surprind pe toți cum le scutură
ca pe nişte frunze uscate de tei
rătăcite în păr la sfârşit de vară

le adun mereu resemnată
cu grija unui copil ce-şi strânge jucăriile

de fiecare dată le găsesc tot mai goale
dar tot mai grele
- golul din suflet atârnă cel mai greu -
încerc să-l umplu cu utopii,
să-l țin în aer
ca pe un balon cu aer cald,
dar simt că mă fur singură la cântar

azi e despre adevăr