Cuvinte se-nfiripă din litere culcate
Pe file-nvechite de timp ÅŸi de citit
Ce scump e adevărul cel ferecat în carte
Ce sfinte sunt iubirea ÅŸi dorul cel dospit.

Şi iată: toate-acestea, cuvinte-nfiripate,
Să-ţi fie ţie-apoi, liman de nemurire!
Ce cristalin ÅŸi rece e izvorul, frate,
Când setea de a şti e cale de sfinţire!

Şi degetele fine ce-au rost de-a răsfoi
O carte, şi-ncă o carte, şi-apoi şi alte mii
ÃŽÅ£i vor atinge fruntea ÅŸi buzele, tu ÅŸtii?
Să se înfrupte iar, ca din şerbet copii?

Tu lasă-te purtat de-a firului poveste,
Dar mintea ta să soarbă cuvintele-aurii!
Din cărţi s-alegi doar roluri de crai şi de crăiese
Åži-ale tale-averi vor fi zeci, sute, mii!

(Dana Logigan, 2012)