îi crescuse părul atât de mult
încât se întreba
dacă nu cumva durerea ei se transformă
în podoabă capilară
în jur doar copaci de păr,
nori de păr,
flori de păr,
lună de păr
niciun alt loc de decor
mormântul plin
de toată iubirea și viața ei de până atunci
îi scurgea din suflet
zbor de lacrimi și molii
era un mic neom la marginea pietrei
și se întreba de ce la nașterea ei
mama nu-i pusese nume de lacrimă