moartea îmi presară în cale aluzii
mi-a ucis trandafirii , inima suspină
sufletul se amăgește cu galbene iluzii
nu am gândit că toamna repede o să vină.

compun euforia cu semințe de mac
dorul de mare să nu fie prea greu
pe țărmul amintirilor rătăcesc buimac
compun romanța toamnei ca un corifeu.

ghicește-mi viitorul în cafea cu caimac
nu lăsa ceața să fure visul meu
se leagănă sub soare în albastru hamac
în el doarme trecutul, viori din ateneu.

firul vieții trece prin urechea de ac
de câte ori se rupe îl leagă Dumnezeu.