agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-09-07 | [This text should be read in romana] |
Ea se numea Miri
Mihai îi spunea așa, în fiecare scrisoare, plănuia să îi fie mireasă, se gândea, serios, naibii, de ce, naibii, îi lipsește verigheta aceea, e aur prea verde, e miros de pădure, poate nimic nu contează în această lume dezechilibrată în fapt, îți iei tatăl îți așază baticul pe cap devii dintr-odată femeie, te duci înspre lanuri cu maci să uiți de dragoste, că există, dumnezeu este lanul cu maci, și îngerii pleacă, se face liniște este liniște în lanul de veci un clopot ascultă cum macul se leagănă cine culege pe cine? femeia? sau roșul din floare culege? se leagănă leagăn se leagănă culeasă e liniștea... cineva plânge la picioarele mele, cred, e un mac foarte roșu, este focul în care, deodată, s-a prefăcut umbra aprinsă a macului, și pe aici este multă liniște... îngerii, ei să se întoarcă, îngerii, îngerii, căci femeia cu batic nu este dată pierzării, dar nici dragostei, să se ducă, odată, cu ei, departe de Rai. tatăl ei i-a așezat baticul peste părul ei lins, ca să o poarte, în tren, și pe la izvoarele Devei, șerpii ascultă, cum pieptenele dragostei i se prelinge din păr, și se scurge, ce batic, și ce liniște, atât de multă liniște, în macii care au dat să se-aprindă, în lanuri, și pe ogoare ca aurul, și în părul ei frumos, numai liniște. Îmi faci un sandviș roșu de dragoste? niște cireșe, niște broboane de sânge? o cafea mai roșie decât dragostea? copii roșii, cu eșarfe strânse cu degetul? boți-le-ar bolțile de eșarfe stricate! stopul de vin, pe care l-au cules, anul trecut, graurii? spune-mi, unde e? numai o taină să nu fie nedezlegată, îl crești dintr-un nor, sau de sub talpa piciorului tău furios, spune-mi, o casă roșie, cu mansardă? ploaie, să fie? orele să îmi fie mai roșii decât primăvara, și mormântul în care mi-am pus baticul, să fie foarte, foarte roșu. pentru că în tatăl meu roșu, și la pieptul lui, mi-am ascuns, astăzi, plânsul. Adineauri se jucau copiii, neostoiți, pe lângă fântână... și niciun zgomot, acolo dar nici liniște... Să îmi faci o cascadă în liniște, dincolo de muntele acela, niciun strigăt nu o să răzbată în munte, ecouri și liniște, dangăte, în natura aceea, și apoi...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy