Trenul mă duce la drum lung
Un avion zboară cu aripi ce se frâng
Mă duce hăt departe-n viitor
Aproape de ziua în care am să mor.

Șinele le lasă-n urmă acest tren
Dispar rapid ca un blestem
Și mă preling în scaun dărâmat
De oboseală văzându-mă scăpat.

Râuri și munți părăsesc rapid
Trimise în trecut neiertător
Mă duc la geam și îl deschid
Sorbind din aerul răcoritor.

Și gara mă așteaptă bucuroasă
Femei ,bătrâni, bărbați și o întinsă masă
La destinație ajung într-o clipită
Pe drum nu m-a împiedicat nicio ispită.