cum să ne iertăm pentru toate lucrurile pe care nu le-am făcut?

am trăit cu simțăminte artificiale atâtea apusuri și dimineți neatinse,
fără să știm cine suntem
cuvântul “EU” l-am rostit de-atâtea ori, descriindu-ne în multiple feluri
toate fiind doar fluctuații între sentimente de inferioritate și superioritate
nimic mai mult,

suntem ca o ceară scursă pe o lumânare pe jumătate arsă
care ar fi vrut să lumineze cu adevărat dar s-a stins înainte să se nască
flăcări albe tăcute șușotind au mărturisit în treacăt dorințe încâlcite,
dacă am lua-o de la capăt și am înlătură ceara,
am scobi adânc fitilul din somnu-i răcit
poate am putea lumina sufletul stingher să-i aflăm tainele,

nu există suflet gol doar goliciune-n suflet
lucrurile nefăcute stau ascunse acolo în profunzimea densă, parcă uitate pe veci
le auzi răsuflând tot mai rar,
sunt fluturi din pulberi de speranță ce și-ar lua doar o dată zborul

cum să ne iertăm pentru toate lucrurile pe care nu le-am făcut?