Chiar mă gândesc și am sperat,
Că-mi vei scrie ceva pe chat,
Prieteni, eu așa credeam
Și altădată noi te urmam.

Într-o zi ne-am întâlnit,
Inevitabil, chiar am vorbit,
Fără reproșuri și la final,
Împăcarea veni ca un dar.

Tu mă-mbătai cu apă chioară
Și vorbeai mult în acea seară,
Că iată iar a doua oară,
Eu am în suflet o povară.

Prieteni noi tu ți-ai găsit,
Pe alții vechi i-ai părăsit,
Inima și ochii mei ar vrea,
Să lași în pace viața mea.

Să rămâi un vechi prieten drag,
Să fii tot cu zâmbetul larg,
Că mintea mea vrea să-nțeleagă,
Că nu tu ești viața-ntreagă.