obosire.

cu duioșie m-am aplecat peste carnea
acelor vremuri.
veneam dinspre școală.
păsările călătoare plecau. pe după nori lipsea
îmbrățișarea stelară.

albastru pământul. pântecul cenușiu al frigului
se ascuțise peste casa mamară.
singur cu ninsoarea. câinii întunericului
dădeau ocol. lătrau dinspre deal. îi
vedeam cum coboară.

pomul luminii!...
înfloriseră trandafirii sălbatici. vin unguresc curgea
peste pietrele ascuțite. primăvară.
femeia înfiptă în sălcii, înconjurată
de ierburi. străvezii. mâncare pentru strigătul înăbușit
de ultima oară.

a patra înălțare. târziu.

era dimineață, un cântec duios curgea galben
peste viața caniculară.
îmi crestasem mâinile și picioarele ca într-o altă eră.
o liniște puternică inundase grâul; și un miros pierdut,

arhiducal, de gară.