El mă trezește în fiecare dimineață cu o punctualitate de ceasornic
E plin de energie și vibrează ca un expresor de cafea...
Un cocoș fără minte
ce nu-și mai încape în pene.
Exuberanța lui mă scoate din sărite!
- Ce-ai, mă? Iar n-ai somn? Stai cuminte!
Un pic de smerenie nu ți-ar strica!
N-ai auzit cum zicea cineva:
“capu’ plecat, sabia nu-l taie”?
Lasă-ma să dorm
și te mai ostoaie!

Revoltat, se înfoaie
și mai vânjos:
- S-o crezi tu!
La iudei e pe dos!
Tot capul smerit,
Zace pe jos,
Umilit, ratat și decapitat.
Eu sunt ca un soldat!
Un toreador!
Sunt un câine zburdalnic ce vrea sa plonjeze
În movila de frunze uscate!
- Băi, ești prost?
Nu se poate!
Mai ai o ‘stămână-juma’te de post!
Plus trei mari sărbători!
Ești normal?
Ne înecam ca proștii, la mal?

Resemnat se retrage
Și face-ascultare!
Ca prin vis încă-l aud bombănind
Tot mai tare:
- Ce stupid!
Ai să mă cauți, tu, lasă!
Dar vei bate la porți încuiate
Ca n-ai sa găsești “vigoarea” acasă!
Voi fi... adormit și smerit,
suspendat în uitare
cu capul în jos,
căutând la sandale!...
Iar tu, un biet eunuc,
jelind amintirea
unui prost ceas cu cuc!...