privesc cu ochi din triunghi cocorii spre noi
tot timpul ce-am fost ce vom fi știu pe de rost
ne scriu cu pași pe nisip destinul anost
ori calea slavei cu destinații de soi

ne-aduc aminte că ce va fi a mai fost
că stelele de multe ori cad în noroi
ne nasc în palate ori în ieslea de boi
la fiecare vamă ne cer câte-un ort

ne apără cocorii de raze maligne
de gândurile cu săgeți de doliu inept
de vorbe fără sens de rumori citadine

de orice verdict dat de jurați pe nedrept
să trecem Ova noianul zilei de mâine
cu stolul ce trasează pe cer drumul perfect