măria sa cuvântul își trece în revistă armata ce a dat jertfa de sânge și nebunie
poeți în mărime naturală, turnați în forme și mistuiți de patimi
stau înșiruiți așteptând comuniunea
la fel de puri ca nourii pe cer
de obicei lumea nu-i vede. îi ignoră sau râde de visele lor
dar uită că nimic stabil nu s-a clădit fără jertfă
armata de teracotă privește de dincolo de mormânt
tăcerea ce se așterne.
vocea care striga în deșert
a amuțit.
descurcați-vă acum… pare a spune tăcerea
cine are ceva de spus să spună
sau să tacă pe vecie