poemul luminii l-am tatuat pe suflet
să-mi țină de urât când am insomnie
când șoapta nopții se transformă-n urlet
când inima doare și trec prin agonie.

poemul luminii este ca diamantul
strălucește în noapte precum un luceafăr
acoperă tristețea acoperă neantul
este mărturia unui spirit teafăr.

curge prin sânge precum izvorul
mereu mă încarcă cu adrenalină
la deznădejde voi pune zăvorul
să-mi cânte inima romanța calină.

poemul luminii mă ține noaptea trează
parcă să stau cu îngerii de pază.