delta mustește plină de năduf
lebede clocesc ouăle în stuf
zorii se joacă în albastru zuluf
visul se dezvoltă în auriu puf.

marea îmi zâmbește din fotografie
nu are ifose nu are trufie
iubirea se extinde în verde geografie
cartea mea se naște în tipografie.

pe valea suspinelor am creat o punte
și transform în doină vorbele mărunte
soarele iertării mă sărută pe frunte
arde în raze durerile crunte.

îmi aștept norocul de la univers
crezând în miracolul fără de revers.