tristă-i țara mea iubită
curmă-i Doamne suferința
iar de doruri e răzbită
urlă-n codri neputința.

românii în lumea-ntreagă
parcă-s rupți de rădăcini
și-au lăsat vatra cea dragă
cuprinsă de mărăcini.

case cu lacăt la poartă
sunt de doruri bântuite
un blestem legat de soartă
stoarce lacrimi chinuite.

amintiri de vânt purtate
caută în cer dreptate.