agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-27 | [This text should be read in romana] |
Priveam, în neștire, copacul îmbătrânit (eram eu)
Narcisele care Sclipeau Lângă el Să tot dau, cu stele, în tine, domnule, Îmi făcusem un fel de fereastră către pădure, era veche Eram bolnavă de toate bolile lumii, cu medicamente în sânge, și-în pântec, Visam perele Le puteam ști consistența, erau galbene, foarte coapte Și mă temeam, dacă a pătruns și în mine iluzia aceasta care bântuie străzile? Nu pătrunsese Dar mă temeam Înlăcrimarea mea seacă și toată înserarea, nopțile, care mă făcusem Pădurea seculară tăcea ca o soră foarte bătrână, Cu anii în trunchiuri... Cu sevele mai grele ca mustul prea greu... Pesemne, dacă cutreieri pământul Ani, cât trunchiul lumii, cât pădurile prea vechi... dai de dragoste Este firavă, foarte măruntă, ca și cum ar ieși un fir de iarbă umedă, din pământ, primăvara Și s-ar uita la tine, cu privire de om de unsprezece ani; Discursul poetului s-a cam terminat, acum prins-au să cadă peste el raze, Cade pământul nițel cleios, cad, peste el, bulgării de țărână, femeile poartă pâinea și o leagănă-n poale Pentru că s-a făcut primăvară. Dai cu stele în el, ce faci? Ce tot faci dacă ai găsit firul umed, de iarbă? Dai cu stele, în dragoste? Trăiește-o, îți spun. Și-apoi tac și mă întorc înapoi de unde-am plecat. Sunt cel mai din urmă bătrân, Mă simt vechi, Sunt femeia lui, Nu te uita înapoi, dacă am plecat.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy