În întuneric

Se-aud luminile pe cer,
Plecară morții din morminte,
ÃŽn haite lungi, dinspre apus,
Târșind picioare ori putrezind cuvinte.

Miroase-a purpură pe drumuri,
A verde pal din pletele-adormite.
Rânjind anost spre înălțimi
ÃŽntorc greoi obrazul celor sfinte.

Din carnea lor bătrână și bolnavă
Își făuresc alei peste alei.
Merg înainte, mereu merg înainte
Lăsând în urmă capete de miei.

S-au ridicat din gropi adânci,
Din catacombe, șanțuri sau grădini.
Plecară morții, plecară înainte
Să ceară socoteală celor vii.

În setea lor cea fără alinare,
Stau anii lungi de chinuri și suspine,
Stau lăcomia, ura, nesimțirea,
A tuturor celor ca mine și ca tine.

De-acum, ei stăpânesc pământul.
E vremea lor, e vremea judecății,
Ei sunt cei ce mânuiesc toiagul
Așa cum profețeau cândva profeții.

Plecară morții, plecară din morminte
Lăsând în urma lor, toate cele sfinte...