De îmi veți face un transplant, vreodată,
Să nu îmi puneți inimă de fată,
Că poate-a fost trădată de mişei,
Şi m-ar ucide suferința ei...

Nu-mi puneți nici o inimă de leu,
Că nu regatul este crezul meu

Şi nici de vultur alungat pe nori,
Că înălțimile îmi dau fiori!

Nici inimă de cal; e greu supliciul
Să rabd, în suflet, frâiele şi biciul!
Ori de sobol ce umblă sub pământ;
Mi-i de ajuns țărâna care sunt!

Vă rog să-mi puneți inimă de câine!
Scurt aş lătra pentru un colț de pâine
Şi mai prelung când luna urcă-n ram
Şi-n loc de "te iubesc!" aş zice "ham!".

Că doar în ham iubirea mi-a purtat
Această inimă ce-a expirat...